Aleph – Paulo Coelho

Cateodata simtim nevoia sa dam un alt sens vietii noastre. Daca o carte ar avea puterea sa te faca sa descoperi o lume noua? Si, daca datorita magiei cuvintelor, datorita unei povesti, ai incepe un nou capitol din viata? Aleph este acea carte. Aleph este o calatorie care ti-ar putea schimba existenta.

Convins ca a trecut pe langa sensul vietii, frustrat ca nu se simte in pace cu el insusi, scriitorul, naratorul se angajeaza intr-o calatorie lunga, in jurul lumii, in Rusia in special, intalnindu-se cu cititorii sai. In timpul acestei calatorii o intalneste pe Hilal, o tanara femeie care este convinsa ca vietile lor sunt legate.

Intalnirea cu Hilal da un nou sens vietii sale. Datorita ritualului inelului de foc si datorita reincarnarii, naratorul descopera ca cea care a venit sa-l salveze este nici mai mult, nici mai putin decat femeia pe care a condamnat-o, printr-un gest de lasitate, in urma cu cinci secole, la moarte.

In Aleph, timpul nu trece. Trecutul si viitorul sunt topite in prezent. Timpul nu este masurat. Aleph este ceva ce nu se poate explica, dar se traieste la intensitate maxima. Autorul ne ʺinvataʺ prin intermediul povestii sale cauzele si efectele vietilor trecute, cum reuseste el sa obtina momentul perfect si locul perfect – alephul – pentru a reusi mai tarziu sa le reinvie.

Bantuit de trecutul sau, acesta cauta un raspuns prin intermediul calatoriei sale iar aceasta situatie are tendinta sa revina mult prea des. Autorul are o relatie speciala cu spatiul si timpul. Dupa parerea lui, timpul nu exista, acesta este de fapt o miscare perpetua intre mai multe universuri paralele.

Conform naratorului, in traditia magica, Aleph se masoara in doua feluri. Primul din ele, este micul Aleph care este de fapt un punct din Univers ce incorporeaza toate celelalte puncte, mici sau mari, prezente sau viitoare. Aleph cel mare are loc in momentul in care intre doua sau mai multe persoane exista o anumita atractie, o anumita afinitate si se intalnesc din intamplare in micul Aleph.

De la nastere si pana la moarte, viata noastra reprezinta o calatorie permanenta. Peisajele se schimba, oamenii se schimba, nevoile se schimba, se transforma insa trenul merge inainte. Pe scurt, viata este trenul, nu gara.

Cuvintele sunt lacrimi care au fost scrise. Lacrimile sunt cuvinte care au nevoie sa tasneasca. Fara ele, nici o bucurie nu are stralucire, nici o tristete nu are un sfarsit. Astfel ca va multumesc pentru lacrimile dumneavoastra.