Her – povestea unui barbat singur

Creator imprevizibil, Spike Jonze a mai gasit un subiect interesant cu ajutorul filmului Her care ar putea fi, in urmatorii ani, cel mai pertinent film al sau. Totul va depinde de evolutia societatii noastre si al acestui raport cu tehnologia in permanenta schimbare. Radiografia unui fenomen social si filmul unui unei umanitati bulversante, Her este cu siguranta primul mare film al anului, finetea si inteligenta observatiei regizorului duc spre o poveste magnifica dar tragica al unui barbat singur. Solitudinea este viitorul marelor orase si o drama de anticipare, magistral prezentata de Spike Jonze.

Interpretat magnific de catre Joaquin Phoenix, personajul lui Theodore Twombly este un erou cu care este usor sa te identifici. Este fermecator, inteligent, destul de inteligent dar cu toate acestea este singur. Phoenix este un actor plauzibil, vibrant, un actor excelent. Marea sa reusita, care de fapt este si reusita lui Jonze, este aceea de a nu se abandona in totalitate melodramei si emotiei facile. Este nevoie de o maturitate veritabila pentru a incarna cu atata finete un astfel de personaj.

Interpretarile actritelor Amy Adams, Olivia Wilde si Scarlett Johansson, care isi imprumuta vocea personajului programului informatic de care Theodore se indragosteste, contribuie la forta acestui lung-metraj care trece brusc de la umor la drama si vice versa. Scurtele aparitii ale primelor doua actrite sunt marcante, in timp ce Scarlett Johanson isi imprumuta vocea unica Samanthei, a carei priviri naive si supra-inteligente asupra lumii vine sa contrazica tot ceea ce stiam noi despre lume pana acum.

De altfel, reusita filmului se datoreaza in exclusivitate lumii futuriste create de Jonze care se manifesta prin cateva detalii unice, suficiente pentru a face credibila paradigma relatiilor amoroase.

Her este un film romantic dar care evita totusi capcanele recurente ale genului, ceea ce face din el un film imprevizibil, straniu dar revelator intr-o societate care este sortita sa evolueze. Din fericire, omniprezenta tehnologie nu este vazuta ca si o intruziune nesanatoasa care distruge adevarata conexiune dintre doua persoane. In cazul acesta, filmul era compet arid, neinteresant. Finalul filmului te lasa perplex, deoarece latura filozofica este cu mult depasita de cea dramatica.